Reteta colonhelp home made

Stim cu totii ca incidenta cazurilor de cancer a crescut in mod alarmant in ultimii ani la nivel global. In România, la fiecare oră, doi pacienţi sunt diagnosticaţi cu cancer colo-rectal. Trei sferturi din numărul de cazuri noi de cancer colo-rectal sunt depistate la persoane cu vârsta între 60 şi 80 de ani. Din păcate, în ultimul timp s-a constatat o scădere a vârstei la care apare această formă de cancer. Cancerul colo-rectal este o formă foarte gravă de cancer, numai la Centrul de Gastoenterologie din cadrul Institutului prezentându-se aproximativ 300 de cazuri lunar. Această formă de cancer este pe locul al treilea în România, incidenţa fiind de 3.200 cazuri noi, în cazul bărbaţilor. La femei, cancerul colo-rectal este pe locul al treilea, după cancerul de sân şi cel de col uterin.
 Acum, nu as vrea sa intri in panica citind aceste statistici, dar e bine sa retii informatia. 

Cum te poti proteja? Stii raspunsul meu deja, stilul de viata sanatos e cheia: hidrateaza-te bine de tot, adica bea apa plata(recomandat filtrata) cu paharul mare, dormi suficient(cel putin 8 ore in 24 de ore), fa mult sport, adopta o dieta echilibrata fara grasimi saturate, mai ales fara cele de origine animala, cu multe fibre vegetale si mizeaza zilnic pe culoarea verde(salata, broccoli, spanac, ceai verde), rasfata-te din cand in cand cu un masaj relaxant sau terapeutic, sau si mai bine cu amandoua.

Ca sa iti protejezi colonul incearca sa urmezi urmatoarea reteta!  Extraordinar de folositoare pentru SANATATE !...acelasi efect dar cu bani mai putini decat cel din farmacii (si componentele sunt naturiste)...este foarte SIMPLU : 
Urmezi reteta cu toata Credinta si Vointa !

Doamne Ajuta !

RETETA  “COLONHELP” – de facut in casa (pret COLONHELP in farmacii si plafar  -130 RON / 500 gr.) Compozitie reteta: Seminte de in – 500 gr. Tarate psyllium ( tarate de ovaz ) – 300 gr. Chimen – 70 gr. Argila- 20 gr. Patrunjel frunze uscate – 20 gr. Oregano boabe – 20 gr. Coriandru boabe – 20 gr. Se risneste/mixeaza totul si se amesteca. Se consuma 1-3 ligurite dimineata pe stomacul gol, cu 200 gr. iaurt, sana sau suc de fructe, timp de 3 luni pentru cura de detoxifiere. O ora dupa nu se consuma nimic. Se consuma 1,5 -2 litri apa pe parcursul unei zile. Scade colesterolul, glicemia, alunga oboseala si stressul, stimuleaza imunitatea, trateaza hemoroizii, previne alergiile si eczemele, ajuta ficatul obosit, reduce aciditatea gastrica, previne cancerul de colon. Pentru slabit, se consuma si seara, deci se inlocuieste masa de dimineata si seara cu colonhelp. Sa iti fie de folos!

Imbratisati-va

Am primit pe mail ceva de la amicul Emil Crin...si m-am gandit sa il impartasesc cu tine.....

Se numeste IMBRATISATI-VA!!!, stii deja de ce ;-)

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare: ”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.” Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã. Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el. . Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului). Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã. De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã. Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc. De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri. Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat. Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat. Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient. Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret. Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe,dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea inconstientă este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri. "Viata este conditia necesara pentru a exista, dar nu suficienta pentru a fi.Fa-ti datoria si vei afla cine esti! Putem anticipa bucuriile raiului doar exersandu-le aici!" __._,_.___

"Legea rezonantei" ....sau cum sa ne facem viata mai buna

Am gasit acest articol aici si cred ca iti va fi de folos. Acorda-ti putin timp si urmareste materialul video pana la capat.

În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.  

"În acest film documentar, cercetătorul Gregg Braden, împreună cu mai mulţi oameni de ştiinţă, explică una din legile fundamentale de funcţionare a Universului – legea rezonanţei, strâns legată de modul în care gândurile, sentimentele şi convingerile noastre ne influenţează pe noi, dar şi materia din jurul nostru.

Toate tradiţiile spirituale ale omenirii conţin menţiuni despre legea universală a rezonanţei, care afectează toate lucrurile şi fiinţele din Univers. “Ştiinţa de astăzi a demonstrat că atunci când simţim o emoţie pozitivă, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele trupului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce nişte efecte formidabile“, arată cercetătorul Gregg Braden.

Tot ceea ce suntem, facem şi gândim ne influenţează într-un anumit mod viaţa: gândurile negative vor duce întotdeauna la efecte negative, în timp ce o gândire pozitivă ne va ajuta să ne schimbăm cursul vieţii în bine.

“Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe. Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers, care îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison. Îşi caută deci o energie asemănătoare cu energia gândurilor noastre, după principiul «ceea ce se aseamănă se adună».

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă.Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe alţii, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie”, explică oamenii de ştiinţă în acest film.

Pentru a putea face cele mai bune alegeri şi pentru a ne îndeplini cât mai uşor visele şi scopurile, pentru dezvoltarea noastră personală trebuie să înţelgem pe deplin aceste concepte şi să acţionăm în conformitate cu ele."

sursa aici

Sper sa iti fie de folos!

Agricultura....altfel

Pentru cei care au participat la workshopurile despre hrana vie stiu deja cine este Patrick Rus. Pentru cei care nu stiu cine este va spun doar ca e un pasionat si impatimit al permaculturii, un autodidact si un militant & iubitor de tot ceea ce este verde si viu.
Iata mai jos un prim articol semnat Patrick Rus:


  "In societatea actuala am devenit oameni dependenti, consumatori perfecti, atrasi si pacaliti de aspectul ambalajelor colorate, viata noastra a luat un curs complet diferit, nu asa cum ni l-am imaginat, din pacate, nu mai suntem cei de alta data nu mai avem incredere in propria intuitie si nici nu o mai percepem, nu ne mai ascultam inima, nu mai facem lucruri din pasiune si credem mereu varianta oficiala, citata de politicieni, media, medic sau preot. Distantandu-ne si privind lucrurile dintr-o alta perspectiva, descoperim ca avem nevoie de unele bunuri si servicii doar pentru ca se creeaza un mediu nociv care sa impuna necesitatea acelor bunuri sau servicii, astfel:

• avem nevoie de scoala in varianta ei atat de intortocheata si de indoctrinara doar daca se creaza un sistem in care oamenii sa nu aiba nici o sansa fara aceste diplome, de cele mai multe ori inutile dupa cum arata si rata somajului constant in crestere caruia i se alatura din ce in ce mai mult absolventii de studii superioare
• avem nevoie de medicamente si de industria farmaceutica, daca se creeaza un mediu nesanatos, cu o alimentatiie criminala, ce ruineaza corpul uman si ii determina pe oameni sa bata la usile unor medici comisionari care prescriu medicamente, ce slabesc  sistemul imunitar  si injosesc fiinta umana
•  avem nevoie de  ingrasaminte  chimice, ierbicide, insecticide si alte toxine extrem de periculoase, pentru sol, viata din sol si bine inteles pentru noi, doar daca se degradeaza solul prin 100 de ani de arat adanc, distrugere a vietii din sol, distrugerea habitatului pasarilor, excluderea fortata a unor verigi din lantul trofic si altele. Apoi apelam la cate o toxina pentru orice. Si aici as vrea sa ma opresc  putin si sa incerc sa explic in cateva randuri cum vad eu lucrurile.

Ca si in cazul bolilor corpului uman, unde este de dorit sa stim sa inlocuim medicamentele cu remedii naturiste  si in cazul agriculturii, unele medicamente,  sa le spun asa, pot fii inlocuite cu remedii naturiste

Astfel este important sa stim cateva elemente de baza:

In primul rand ar trebui sa stim ca ingrasamintele chimice pot fii inlocuite si toti stim asta dar poate suntem prea comozi in gandire, urmarim banii, sau nu ne pasa ca ne otravim singuri. Varianta cunoscuta de catre toata lumea este balegarul de orice  tip, exceptand cel uman care  este cel mai toxic datorita alimentatiei pe care  oamenii o au, iar  cel porcin cu moderatie datorita continutului sau de nitriti, oricum este mai putin toxic decat ingrasamintele chimice. Recomandarea mea personala ar  fi ca balegarul sa se imprastie pe suprafata solului si nu ingropat in aratura, data fiind viata intensa prezenta in balegar, este mult mai benefica si mai rapida descompunerea sa aeroba  decat  putrefactia  subterana. Se  imprastie  balegar  la sfarsitul toamnei, iarna, sau primavara devreme, ideal ar fi iarna pe  zapada, odata cu topirea zapezii apa va prelua nutrientii din balegar si ii va conduce prin galeriile  naturale  sapate de rozatoare si insecte, sau se poate obta pentru stropirea cu zeama de balegar, obtinuta prin macerarea acestuia in apa timp de 2-3 zile (in timpul cultivarii).

Alte variante foarte eficiente constau in macerarea unor plante cu reale proprietati benefice plantelor de cultura:

- Urzici macerate 2-3 zile, se  toarna la planta(un ingrasamant extraordinar)

- Tataneasa, papadie de asemenea un bun ingrasamant

- Coada calului, coada soricelului protejeaza plantele de boli

Toate acestea se pot  macera impreuna sau se pot adauga in gramada de balegar, vezi Rudolph Steiner (detaliaza foarte bine acest subiect)

Pentru  imbogatirea in azot a solului este suficient sa se insamanteze  leguminoase: mazare, fasole, lucerna, trifoi.

In al doilea rand  e gresita  practicarea agriculturii prin monocultura. Plantele sunt concepute sa creasca impreuna si sa se sprijine una pe cealalta prin diverse caracteristici:

• Adancimi diferite de inradacinare ( extragerea de diferite minerale si nutrienti din sol)
• Respingerea unor daunatori
• Protejarea de boli
• Sau acoperitor de sol ( pastreaza umiditate pentru celelalte plante)

Nu spun sa lasi buruienile pe plantatie si sa acapareze plantele, dar unele   culturi cel putin paralele se pot face, exemple:

•    Mararul protejeaza morcovul de boli si daunatori si se poate insamanta cu usurinta mix de seminte:  marar si morcov
•    La fel se poate face cultura de primavara de: salata verde, ridichi de luna si ceapa verde, toate impreuna muncesc una pentru cealalta
•     Si un subiect sensibil: rosiile, s-a impamantenit ideea ca : „ daca nu le stropesti nu se fac”, pentru cei care inca nu pot avea incredere in sistemul de permacultura ar fi bine sa ia in calcul o varianta de stropire mai putin daunatoare: cel mai putin daunator este sulfatul de cupru, cunoscut in popor si sub numele de  „ piatra vanata”, pentru iubitorii de permacultura, iata cateva plante ce contribuie la intarirea sistemului imunitar al plantei: usturoiul, telina, ceapa si cel mai bun remediu impotriva manarii este urzica, aceasta detine si calitatea  de a respinge gandacul de Colorado, calitate detinuta si de fasolea verde cataratoare, cel putin pe marginea tarlalei se pot pastra cateva urzici si se poate turna si la planta macerat de urzica ( ii va spori si cresterea).

Rosiile in mod normal se planteaza  la distante de aproximativ  70 cm intre plante, in conditiile in care acestea vor fi legate pe arac ramane spatiu care ar permite dezvoltarea usturoiului, telinei si cepei.

Eu consider ca o planta de rosie puternica si sustinuta este acea lasata pe pamant sa formeze radacini in inca 1-2 locuri pentru a avea forta si a extrage mai multi nutrienti, iar plantele  „medic” pot trai la acelasi nivel cu rosiile fara a le fi obturata lumina.

Asa cum noi ca oameni, suntem expusi unor microbi sau purtatori ai unor virusi care se manifesta doar intr-un mediu acid si un sistem imunitar slabit, la fel si plantele se imbolnavesc doar daca sunt crescute fortat, fara un sistem imunitar puternic si cu un mare deficit de minerale si nutrienti

Relationarea intre plante o descrie foarte bine Hens Erven in cartea „paradisul meu”.

Si din punct de vedere economic  in  toate aceste 3 cazuri mi se pare mult mai rentabi pentru ca:

•    Se diversifica si sporeste productia
•    Sunt excluse costurile cu tratamente chimice

Si pentru a nu pierde timp cu inlaturarea mecanica a buruienilor se poate obta pentru acoperirea solului cu paie, frunze, resturi vegetale, exclus folie deoarece: diminueaza drenarea, ingreuneaza respiratia solului, supraincalzeste solul pe timp de seceta si alte dezavantaje.

In al treilea rand ar trebui sa inlocuim aratul atat de adanc pe care il practicam astazi, acesta impiedica fixarea nutrientilor in sol si impiedica sedimentarea straului de humus de la suprafata solului. Solutii sunt, stim cu totii despre grau si celelalte cereale ca au nevoie de o adancime de 1 cm pentru  a germina, in timp ce in agricultura actuala, se ara la adancime de 25-30 cm uneori mai mult, pretexul fiind afanarea solului, eliminarea buruienilor s.a.m.d.

Afanarea solului se poate realiza si prin acoperirea acestuia pe perioada iernii, actiune  ce mentine activitatea ramelor si bacteriilor in sol si in paturile superioare ale solului pe toata durata iernii, in plus ingreuneaza sau chiar stopeaza rasarirea buruienilor timpurii de primavara. Gresim mult atunci cand dupa recoltarea graului incendiem miristile, ardem paiele iar apoi aram adanc si lasam pamantul intors peste iarna, omorand viata din el. Este o munca in plus si in zadar.

Iata 2 variante:

·  insamantare cu o sapare superficiala de suprafata cu utilaje de insamantare de suprafata sau chiar cu grapa sau prasitoarea

·  sau putin costisitoarea varianta de culturi succesive in care nu mai e necesar nici un fel de sapat.

Astfel in noiembrie se insamanteaza grau de toamna-in iulie se recolteaza insa cu 2 saptamani inainte de recoltare vom arunca printre paiele de grau seminte de lucerna sau trifoi, paiele vor proteja semintele de pasari si alti „consumatori”, iar in momentul recoltarii trifoiul va incepe sa rasara, paiele de grau le vom lasa intinse pe  pamant, vor putrezi si vor servi drept ingrasamant trifoiului. In noiembrie vom arunca semintele de grau printre trifoi  cu  doua saptamani inainte de recoltare, acesta la randul lui va proteja semintele de grau pentru a le asigura germinarea, dupa 2 saptamani taiem trifoiul si fie il recoltam pentru vite, fie il lasam pe camp pentru a servi drept ingrasamant natural graului.

Nota: este de preferat sa nu punem paie de grau inaintea unei culturi de grau pentru ca acestea ar putea avea daunatori care sa se dezvolte in noua cultura, de acea e bine sa fie culturi succesive.

Cat despre legume si fructe este foarte simplu sa nu trebuiasca sa mai ari niciodata, pur si simplu acoperi solul si insamantezi prin sapare superficiala cu sapa sau prasitoare in primii cativa ani dupa care vei avea surpriza sa observi ca solul va fi atat de afanat incat poti planta sau insamanta cu mainile goale.

Daca va e greu sa va imaginati cum o sa arate solul acoperit va invit sa faceti o plimbare prin padure si sa studiati solul de sub frunze.

Cred ca e important sa stiti ca numarul soarecilor dintr-o cultura poate fi imputinat prin plantarea razleata a butasilor de menta (vor evita locurile respective fiind respinsi de miros, nefiind nevoie sa duci o campanie de exterminare a lor cu toxine). Deasemenea consider ca este  importan sa stiti  ca unele plante asiatice pot creste si la noi, ex: goji, schizandra, kaki, ginkgo biloba, ciupercile: ( shitake, reishi ganoderma, agaricus blazei), bambus, ghimbir, curcuma(turmeric), ginseng si alte plante precum: maca, kiwi polar, cedru siberian, segoia gigantea, unele soiuri de fistic, chiar si rodii si smochin (protejati pe  timpul iernii).

             Nucul negru este considerat ierbicid natural, plantarea lui este utila in lupta cu buruienile.

La ghiveci se poate planta ananas folosind fructul de la magazin astfel:

Se rasuceste pentru a desprinde frunzele de fruct, apoi se inlatura primele 3-4 randuri de frunzulite mici, si veti observa niste puncte de culoare maronie sau in unele cazuri chiar mici radacinute, odata obtinut acest lucru se pune in ghiveci ingropat in pamant pana sub nivelul primelor frunze ramase(4-5 cm), se uda moderat la 1-2 zile. In primele doua luni se vor usuca toate frunzele pentru ca  el isi va folosii seva din frunze  pentru a dezvolta radacini, apoi vor iesi din mijlocul lui cateva frunzulite  subtiri care vor creste si vor forma o frumoasa planta de ghiveci care daca se bucura de un sol bogat in nutrienti si de apa moderat dupa aprox 18 luni poate produce primul sau fruct.

Sper ca va sunt de folos prin informatiile pe care le scriu, i-mi place sa impartasesc lucruri pe care le stiu, si sa descoperim impreuna lucruri pe care inca nu le  stiu."

Pentru cei care au intrebari legate de acest subiect puteti posta direct aici la sectiunea comentarii, iar Patrick va raspunde direct si GRATUIT, sau puteti sa ii trimiteti un email la permacultura_rus@yahoo.com unde va raspunde tot GRATUIT si  tot direct.

Numai bine !

Diagnosticul este cea mai raspandita boala

Articol preluat de pe http://www.quibono.net/diagnosticul_raspndi.html

  Complexul medico-industrial creşte în ţările dezvoltate mult mai repede decât puterea economică a ţărilor respective. Şi aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi timp controlează necesitatea (cerarea) acestora. Numărul operaţiilor creste in mod liniar cu numarul chirurgilor! Economiştii denumesc acest fenoment “cerere indusă”. Prin acest procedeu medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile. Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scazut cu mai mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acestei situaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate! Astfel s-a ajuns la naşteri prin cezariana intr-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a Sanataţii considera că procentul firesc ar fi de 15%.

   Problema principală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NU influenţează de facto longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă şi in prezent îmbunatăţirea permanentă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor începînd cu sfârşitul secolului XIX. O serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul secolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi. Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă (apa curenta, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe, sisteme de încălzire eficace a locuinţelor, în general îmbunătăţirea condiţiilor igienice), şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor. “Medicina modernă nu este nici pe departe atît de eficientă precum îşi închipuie marea parte a oamenilor” spune acelaşi McKeown. Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorul verdict: “Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poarte uşor spăla, a geamurilor mari care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şi creşterea calităţii şi posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare în diminuarea şi eliminarea inflamţiilor de diferite sorginte, decît medicamentele şi terapiile.” Cadourile aduse de medicina moderna, cum ar fi pilulele, tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale, etc. au un aport la nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10% !

   O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investesc anual in medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro, în comparaţie investiţia medie din alte ţări de doar 1757,34 Euro. Totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări, doar in zona de mijloc a “clasamentului”. În timp ce prognoza de longevitate a unei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal, nu?

   In USA investiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfel putem constata că, deşi in Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiţia respectivă este de peste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan si Florida traiesc în medie mai puţin decît cele din Portland. Aceasta în mod sigur şi datorită faptului ca in Manhattan fiecare cetăţean «normal» merge săptămânal la medic (dispunând de o asigurare de sănătate mai « generoasă »), şi astfel îi sunt «descoperite» mult mai multe «boli» şi mult mai de timpuriu, fapt ce chiar că-l termină pe bietul om. Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite unul din Manhattan !Rezlută că ideea precum că medicina modernă şi intensivă prelungeşte viaţa este o iluzie ! Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilor de cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi trăiau mai mult ! Încă o dovadă în plus că medicina super-performanta şi intensivă aduce mai degrabă daune decit foloase pacienţilor.

   Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns “consultată şi diagozată”, şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. La primul consult, e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomaii în genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el «începuturi de boli». Marea majoritate a celor care «se simt bine» au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată stare de bine a persoanei respective.

   Marea mjoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de a apare primul simptom deranjant, este probabil ca aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav, este faptul ca medicul “te diagnozează” ca avînd te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, “îmbolnavit “ de către medic, în cele din urma, condiţionîndu-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte.

În general, cu cât o metodă de diagnoză este mai exactă, cu atît apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreau să spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să ne facem din când în când nişte analize. Vreau să cer însă un mai mare discernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi “dignozate ca bolnave”. Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective. Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jurămîntului. Deci cu o fraudă.

   Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlaturaţi operativ, ceea ce in 90% dintre cazuri este complect inutil ! Înţelegeţi acuma, cum se pot face bani punînd în pericol sănătatea unei persoane ? Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la tiroidă, îl anunţ în « cadru festiv » că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţie şi încasez costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista (minunată invenţie pentru corpul medical, mana cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să mai şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Aşa însă...încasăm asigurari de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i operam pentru boli fictive pe gratis. Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor de sănătate.

   O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normala pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, şi astfel, potenţiali pacienţi buni de muls. În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de 50 de ani este o “valoare ideală”. Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi !!! Ei, asta da afacere. Sau ... escrocherie? Vă las pe Dvs. Să apreciaţi singuri.

   Impunerea unor valori limită stricte precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi şi minunate perspective medicinei. Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de afecţiuni. Pseudo-bolile. O serie foarte lungă de astfel de afecţiuni nici nu ar fi resimţite vreodată de-a lungul vieţii, dacă nu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate “gogoşile” care pot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosesc aceste...tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există. Diagnoza este cea mai răspândită boală!!!

Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale. Şi anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentul în care bolnavul este răpus de aceasta. Păi, bine....dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi in trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual sa-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente! Mulţumim frumos pentru grija acordată!

Nu cred că ne închipuiam vreodată că ...pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta. 

Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentru ea !  Pentru QUI BONO !

articol preluat de pe http://www.quibono.net/diagnosticul_raspndi.html