Asa cum spuneam la inceput, acest blog se vrea a fi o "vitrina" virtuala si un vector de informatie.
Publicam in acest sens un articol semnat Emil Crin.
MEDICINA
TRADITIONALA sau INTOARCEREA LA ORIGINI
Ne-am
„obisnuit” in ultimii ani cu termeni/denumiri ca: paranormal, bioenergie,
tratamente naturiste, etc., dar in acelasi timp ii ignoram sau chiar ii contestam. Insa, cum ne doare pe undeva
(si numai atunci...) dam fuga la doctor sau la farmacie. Sigur ca o tableta de
antinevralgic –in cel mai bun caz- ne va alina durerea de cap in cca. douazeci
de minute, sigur ca medicul de familie sau/si cel specialist ne vor spune probabil si de ce ne doare capul, dar,
in cate din aceste situatii vom sti cauza
acestor dureri?... Stiati ca ... prin apasarea circulara -in sensul invers al
miscarii acelor de ceas- pe anumite puncte ale mainilor, talpilor,
fruntii/scalpului, coloanei vertebrale si ale altor catorva zone corporale,
respectiva durere de cap dispare instantaneu impreuna cu cauza ei, iar tehnica terapeutica in discutie se
numeste presopunctura? Am facut
aceasta subliniere tocmai pentru a lamuri diferentele conceptuale, de
perceptie dar si de analiza a abordarii temei noastre.
Pana in ’89 medicina traditionala a supravietuit cu greu, ea fiind ostracizata
ideologic, legislativ si chiar stiintific in perioada comunista. In afara
„babelor satului”, a catorva „vraci” zonali si a vreo doi-trei „vindecatori
prin bioenergie”, omul de rand nu prea avea cui sa se planga, apeland si cand
era cazul -dar mai ales- cand nu era, la medicina alopata. Veti intreba
justificat : „...si ce te faci cand trebuie sa-ti scoti fierea, nu ajungi la
chirurg?, sau ai o infectie puternica, nu iei antibiotice?...”. Realitatea
este urmatoarea: chirurgia are o vechime de mii de ani, ea fiind practicata inca
din perioada Egiptului vechi, iar dupa unele surse stiintifice chiar de
dinaintea acestei epoci, din timpul Chinei antice (acum cca.sase mii de ani).
Vorbim insa despre optiuni. De ce sa
trebuiasca sa scot fierea –avand in vedere rolul ei functional in cadrul
sistemului digestiv , endocrin, nervos, al intregului metabolism- extrem de
important, daca pot sa nu o fac? Colecistectomia a devenit –din nefericire- o
practica uzuala astazi, spunem -din nefericire- pentru ca motivul pentru care
se ajunge –de obicei- la aceasta masura extrema, formarea calculilor biliari, poate fi abordat/rezolvat/evitat
foarte simplu si eficient prin metodele/tehnicile/procedurile terapeutice
traditionale, naturiste, stiute „de cand lumea” dar ignorate astazi aproape
total ...
(N.B. – „[DEX/DGLR_def.]: Antibiotic: Substanta/medicament care are proprietatea de a opri cresterea
si dezvoltarea unor bacterii sau microbi fara a vatama sistemul viu gazda .” Intrebare
: - pana la descoperirea antibioticului [penicilina – 1929] , cum isi
trata omenirea infectiile ? Raspuns : - fitoterapeutic , adica prin intermediul
plantelor sub diferite forme de administrare [neprelucrate , ceaiuri , pudre ,
tincturi , inhalatii , macerate , etc.] , homeopatic , adica prin ingerarea
anumitor substante concentrate extrase din
natura , a caror efecte pot fi exprimate succint prin expresia – „cui pe cui se
scoate” si nu in cele din urma , prin mentinerea propriului echilibru
bioenergetic , rezultatele fiind
aceleasi}.
Sa fim „linistiti si increzatori”, omenirea evolueaza rapid,
civilizatia umana atingand „noi culmi ale cunoasterii si dezvoltarii sale”,
nu-i asa?...Cu ce pret,
insa? Nu cumva cu unul prea mare, cel
al uitarii si –mai grav- cel al
uitarii de sine?
Nu demult, cercetatorii astronomi au reusit sa obtina o imagine
extraordinara a macrocosmosului care, stupoare, este aproape identica cu cea
a microcosmosului, mai exact cu imaginea structurii sinapselor (legaturilor
dintre neuroni):
Coincidenta? Intamplare? Eroare de interpretare? Nici vorba !
...Exact asa stau
lucrurile, aceasta este realitatea!
Materia este structurata la fel la toate nivelele ei micro sau macro
dimensionale. Aceasta fiind deja o certitudine, singura intrebare logica nu
poate fi decat: „ce sau cine a stabilit
aceasta realitate?” Eu am gasit raspunsul (sper nu prea) tarziu, moment din care intregul meu sistem de
valori a fost rasturnat cu o suta optzeci de grade... (din categoria „Puteti crede asa ceva?”:) Mult timp (zeci de ani), m-au durut genunchii –gradual- tare, din ce
in ce mai tare, foarte tare. Evident m-am dus la doctor (interne, ortopedie, reumatologie, balneofiziologie). Sigur ca am aflat de reumatismul pe
jumatate dobandit, pe jumatate capatat ereditar. Sigur ca afectiunea avea o
denumire ciudata pentru mine avand si o terminatie sinistra – poliartrita
reumatoida + gonartroza. Sigur ca abordarea alopata presupunea un intreg
arsenal terapeutic specializat in proceduri mai mult sau mai putin invazive,
fulminand cu solutia chirurgicala –in final- in caz de rezultate
nesatisfacatoare. Ce credeti –insa- ca mi-a recomandat/spus medicul meu de
familie , o foarte buna prietena , medic alopat dar si homeopat , specializata
in medicina holistica? „Impaca-te cu ceilalti si cu tine insuti si nu te vor
mai durea!...”. Mi-a prescris si cateva remedii...M-am „chinuit” – e-adevarat
- vreo 2-3 ani sa aplic sfatul ei si
astazi (la cincizecisidoi de ani), joc tenis de masa ca la treizeci! Evident
ca acestui proces de (auto)cunoastere i-am „adaugat”
tehnicile/procedurile/metodele invatate si practicate multi ani calificat:
presopunctura, reflexoterapie, reiki, qi-qong, radianta, inforenergetica,
cristaloterapie, magnetoterapie, meloterapie, aromoterapie, fitoterapie si
nu in ultimul rand autopsihoterapie (fiind specializat in psihologie
integrativa) cu aplicatii mixte compuse din foarte vechile tehnici de „reconectare”
bioenergetica a sinelui la Akasha
(Informatia Universala), „trecand” si
prin unele invataturi
orientale – zen , dao , s.a..
Asadar, ce
legatura are boala de genunchi cu impacarea de sine si cu renuntarea la cearta
(permanenta) cu lumea?...
(din categoria : „Are legatura!”:)
Se pare ca starea psihica si sufleteasca de suparare pe toti si pe toate
, de mahnire, de anxietate/angoasa traita si „alimentata” mult timp ,
combinata cu nemultumirea de sine, „ciuda” si autoblamarea continua pot avea repercusiuni nefaste asupra intregului sistem viu, ducand chiar la declansarea
afectiunilor de tip malign (cancere , etc.)
Care or fi resorturile
bunastarii fizice, mentale, sufletesti? Unde ar trebui sa cautam echilibrul, in forma sa ideala? Oare nu cumva are
legatura cu ce (ne) spunea tipul acela din Nazareth? Sau cu invataturile individului
de sub copac, de-si zicea Buddha? Ori
cu Legile lui Moise? Poate cu discurile Dropa faurite dintr-un material
necunoscut acum douasprezecemii de ani de catre niste fiinte mici cu cap mare
si pe a caror suprafete sunt inscriptionate mai multe semne/simboluri
neintelese inca si care „vibreaza” cand le tii in mana? Sau cu informatia
ascunsa in Craniile de Cristal, obiecte care sfideaza toate legile fizice,
chimice, matematice si logice cunoscute? Oare ce legatura este intre cifre ,
sunete si apa? Cum poate sa le placa muzica lui Mozart plantelor, sau vacilor? De ce nu avem pereche pentru toate organele din corp? Ce facea mama cu mana
pe fruntea mea –semnele alea- in timp ce bolborosea ceva (ce?) , de-mi trecea
durerea de cap instantaneu? Care este diferenta dintre soarta si destin?
Karma le include? Si mai ales – ce sa fac cu liberul meu arbitru daca nu ma
simt dual? Cate dimensiuni sunt pana la urma (de trei stiu sigur) , si unde
sunt celelalte? Ce’nseamna : „aici” , „atunci”, „aproape” intr-un spatiu
atemporal cvadridimensional? Ce s-ar intampla cu omenirea daca n-ar exista
testosteronul, teama sau taraganarea? De ce aproape totul in viata este
antonimic (albul si negrul, fata si baiatul, nordul si sudul, yin-ul si yang-ul, binele si raul), numai viata si moartea nu, amandoua fiind prea rapide ? - va urma -
Emil CRIN
psiholog expert reconectare
bioenergetica integrativa
